In
complicitate cu magistratii si autoritatile locale ale statului roman,
Ardealul se instraineaza, bucata cu bucata, ungurilor si etniei
maghiare, fara ca cineva de pe la institutiile de forta ale Romaniei
(MApN, MAI, SRI, SIE) sa se implice in evidentierea inscrisurilor
masluite, prezentate primariilor si instantelor judiciare in scopul
retrocedarilor terenurilor si imobilelor. Chiar daca acestea au revenit
statului roman in urma confiscarilor in baza legislatiei aferente
condamnarilor criminalilor de razboi sau in urma nationalizarilor cu
despagubiri financiare!
Preluarea Ardealului la bucata reprezinta primul pas in enclavizarea
Transilvaniei, iar referendumurile locale ulterioare vor consfinti alipirea ei la Ungaria!
Oare
cat timp vor mai asista pasiv autoritatile centrale ale statului roman,
dar si cand se vor "trezi" romanii in a-si apara apartenenta la
Romania? Sau chiar asta urmaresc si romanii ardeleni?
Febra
retrocedărilor abuzive sau ilegale a ajuns la cote alarmante. Tăvălugul
care nu ţine cont de nimeni şi de nimic a băgat în corzi până şi Armata
română. Centrul de Instrucţie al Infanteriei din Sfântu Gheorghe,
înfiinţat prin Decret Regal, constituit prin exproprieri după 1921 şi
plătit până la ultima centimă, teren considerat zonă strategică a
Armatei, a ajuns să fie parcelat pentru case de vacanţă. Unităţile
militare din împrejurimi (atâtea câte au mai rămas) îşi deplasează
soldaţii la trageri cu hârburi care consumă motorină „la greu”, cu
căruţe, sau cu ce le mai dă mâna, tocmai la Braşov. Probabil din motive
de reduceri de costuri şi eficienţă „maximă”!
Poligonul se află - sau bine zis se afla - lângă drumul care duce la
Şugaş-Băi, o zonă feerică, râvnită de granzii locali. Graţie
interpretării legilor (anti)româneşti, comisiile locale şi judeţene de
aplicare a legii fondului funciar din Sfântu Gheorghe au hotărât să dea
armata afară de pe propriu-i poligon, care deservea toate unităţile
militare din regiune. Primarul Antal Arpad declara nu de mult că etnicii
maghiari din Sfântu Gheorghe sunt „intimidaţi” de prezenţa poligonului
în apropierea oraşului. Zis şi făcut; beneficiind de lipsa de reacţie a
diriguitorilor Armatei din 2003 încoace - de când a început „ruperea”
poligonului bucată cu bucată - şi a prefecţilor - cozi de topor -,
„şmecherii” din UDMR, prin primarii din Sfântu Gheorghe şi Arcuş (fostă
Valea Crişului), au intrat abuziv în posesia poligonului. Cum? Prin
atitudinea defetistă şi uneori cu largul concurs al comandanţilor de
garnizoană, al miniştrilor apărării şi al guvernelor instalate după
2003.
Centrul de Instrucţie al Infanteriei - Poligonul de la Sfântu
Gheorghe era un punct strategic pe harta României, un platou de peste
1.200 de hectare la înălţime, care străjuia întreaga depresiune. Armata a
permis unor unităţi zootehnice să-şi desfăşoare păşunatul pe o parte a
poligonului, în zilele în care acesta nu era folosit de trupe. Încet,
încet, după revoluţie, în baza contractelor de dare în folosinţă cu
unităţile respective, au început presiunile asupra unităţii militare
care gestiona poligonul, proprietate a MApN încă din perioada
interbelică. Nici vorbă de vreo confiscare de către comunişti a vreunei
proprietăţi. Însă comisiile locale din Sfântu Gheorghe şi Arcuş au
trecut peste adresele MapN în care se dovedea faptul că poligonul este
proprietatea Armatei. În joc au intrat apoi prefecţi, comandanţi de
unitate şi Cadastrul. Poligonul a fost luat bucată cu bucată şi împărţit
„pe sprânceană”, lotizat, împrejmuit cu sârmă ghimpată, iar în anumite
cazuri revândut
Există şi cazuri în care comisia funcţionează corect. Un domn din
Sfântu Gheorghe, de etnie maghiară, a depus şi el un dosar pentru a
primi niscaiva teren. A fost refuzat de comisie deoarece nu avea
dreptul, bunicii fiindu-i expropriaţi în perioada interbelică, şi-ar fi
primit banii şi - spune el - nici nu făcea parte din UDMR. Pe la colţuri
se vorbeşte că terenurile au fost atribuite în mare parte unor baroni
locali, „susţinători” ai primarului Antal Arpad şi ai preşedintelui
Consiliului Judeţean. La o verificare atentă, se poate observa că niciun
român nu a primit teren în poligon. Românii care aveau drept la
retrocedare sunt trecuţi pe o listă specială şi li se spune că primăria
nu mai are teren şi că vor fi despăgubiţi în bani de la Fondul
Proprietatea. Revenind la poligon; în perimetru există o carieră de
piatră, pădurea începe să se rărească pe zi ce trece, iar după spusele
unor cunoscători ar exista şi mari rezerve de uraniu în subsol.
Bomboana pe colivă!
Fostul ministru al Apărării Gabriel Oprea, semnatarul actului de
„deces” al ultimei porţiuni rămase din poligon, a avut o întâlnire de
taină cu primarul Antal. Ce a urmat?
După hăcuiri succesive, poligonul mai rămăsese cu o suprafaţă mare de
pădure şi lac, unde se desfăşurau diverse aplicaţii militare specifice.
Tripleta Boc-Udrea-Oprea a dat însă lovitura decisivă, prin ricoşeu,
terenul şi pădurea intrând iniţial în administrarea Romsilva, ca mai
apoi să se facă pierdute.
Iat-o:
Ce se-ntâmplă în zona de pădure? Apar garduri de sârmă ghimpată,
maşini luxoase, case de vacanţă. Cine a intrat în posesia „gurii de
rai”? Un politician şi om de afaceri prosper care face „legea” în zonă,
abonat la contracte de multe milioane de euro cu statul, şeful unei
armate private aflate sub umbrela unei firme de pază şi protecţie,
„stăpânul” Băilor Şugaş, Reti Odon. Precum Mazăre la Mamaia, Reti, „omul
din umbră”, a pus barieră la Şugaş, staţiunea funcţionând practic în
circuit închis, fiind locul unde se ţin întâlnirile „de taină” ale
„baronetului” zonal şi unde se fac şi se desfac jocurile din Harghita şi
Covasna şi nu numai.
Şi în cazul în care poate nu ştia, îl informăm pe actualul ministru
al Apărării, Mircea Duşa, că urmează revendicări chiar din incinta unor
unităţi militare din Sfântu Gheorghe!
